Ar fi amuzant daca nu ar fi tragic cos dla tych, ktorzy chca sprobowac poczytac sobie po rumunsku... wkrotce pojawi sie wesja polska. pragne przy tym poinformowac czytelnikow, ze wkrotce takze pojawia sie arytkuly o tym, jak rumunistan wygladal miedzy styczniem a lipcem:)

Va povestesc ceva forte vesel si tragic la acelas timp...
M-am dus ieri cu Laurentiu la targusor Stefanesti, fiindca am auzit ca acolo putem gasi inca cateva famili chasidice. Cand am ajuns, am descoperit, ca nu asta nu e adeverat, ca in Stefanesti nu traieste nici macar un Evreu, ca tot ce a ramas din viata evreasca din Stefanesti este... cimitirul. Asta n-a comunicat persona cea mai competenta in primarie, secretarul adica. Si a explicat drumul si informat ca paznicul cimitirului il cheama Pricop Gheorghe.
M-am dus si acolo. Cand am ajuns, din casa mica langa porta cimitirulu a venit la noi o bunica, a intrebat, daca suntem Evrei si daca am adus si cadourile. "Cadourile?" - am intrebat naiv - "Cadourile cui?". Credeam, ca bunica vorbeste despre o treditia veche evreasca, care nu cunosteam eu, sau ce, de dracu... "Mie" - spune bunica - "Nu aveti niste haine, oriceva..." Imi sa facut prost si am scos o bucata de ciocolata si am dat-o. "Mersi si bogdaprostie" - a zis bunica cu vocea un pic dezamagita privind pe jaca mea pe care o purteam pe torba...
Am intrat necropola. N-a salutat sarja cainilor. Dupa caini din casa a venit si o femeie. Am explicat ca nu suntem Evrei si nu cautam pe rudele mormantati aici, deci suntem studenti din Iasi si vrem sa numai vedem cimitirul. N-a dat drum. Dupa zona de trei - patru metri cu niste mormante bine pastrate am intrat in... cartofi. Asa, lespezi au fost scose afara si in locul lor au fost cultivate cartofi. M-am dus mai departe si incat mai departe ne duceam, decat mai mare disastru vedeam.
Deodata am auzit o voce masculina ridicata. Cineva a injurat pe Dumnezeu, pe noi si in frarsit pe femeia aia, care ne a dat drum. "Eu sunt stapan aici, e proprietatea mea, p... mati!" Dupa o clipa am vazut si purtatorul vocei. Un om, bine hranit si bine baut cu burta enorma ne aratat drum spre porta. "Domnu', va rog frumos, va rog frumos, plecati acum prin porta aia, prin care ati venit! Acum! Va rog frumos, jos!" Am cerut scuze, urat duna ziua si multa sanatate si parasit locul in mod urgent. Langa porta am intalnit si o femeie lui "Va cer scuze, dar reveniti cand el nu va fi baut, pentru ca acum imi a dat peste cap..."

Trebuie sa spun, ca cimitirul e mai vesel, decat cel in Maramures:) Si atat de plin de viata...  ¶ 6:28 PM Komentarze (3)